Populată la început în mod exclusiv de populație aborigenă, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este, din 1867, un dominionbritanic, deci o monarhie constituțională.
În realitate, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție. Cele mai importante trei acte normative care au consolidat independența sunt:
British North America Act (Documentul ce ratifică independența Canadei), 1 iulie 1867
Statute of Westminster, 11 decembrie 1931
Canada Act, 17 aprilie 1982.
În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei, David Lloyd Johnston. Șeful guvernului este primul ministru al Canadei, actualmente Stephen Harper.
Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism, concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării.
Țară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie.
Canada este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară cu un sistem federal de guvern parlamentar, bazat pe tradiții democratice solide. Sistemul politic care operează în Canada este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie.
Constituția Canadei creează structura legală a țării și constă din textul scris, precum și din convenții și tradiții nescrise. Guvernul federal și guvernele a nouă provincii au agreat „patrierea” constituției, permițând promulgarea de amendamende conform unei formule canadiene, nu prin intermediul Parlamentului britanic de la Westminster. Această decizie, luată la o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei, în noiembrie 1981 nu a fost agreată de guvernul provincial al Quebecului, iar naționaliștii din Québec continuă să se refere la noaptea finală a întrunirii ca „Noaptea Pumnalelor Lungi” .
Constituția a inclus și adoptarea Cartei Canadiene a Drepturilor și Libertăților, care garantează drepturi și libertăți fundamentale și care nu poate fi, în mod normal, ignorate de nici unul dintre organismele legislative canadiene. Carta conține, totuși, o clauză care permite parlamentelor federal și provinciale să promulge legi contrare unora dintre articolele Cartei, în mod temporar, pentru perioade de câte cinci ani.
Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă graniță terestră fără supraveghere militară din lume. Cele două țări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri comerciali ai celuilalt stat și colaborează în campanii și exerciții militare. Canada are relații istorice cu Regatul Unit și Franța, cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei. Aceste relații sunt extinse și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez, ca urmare a calității de membru pe care Canada o are în Commonwealth și La Francophonie.
În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi susținute pentru a participa pe scena mondială. Această tendință a fost demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B. Pearson a reușit să detensioneze situația, propunând primele acțiuni de menținere a păcii în cadrul Organizației Națiunilor Unite. În spiritul multilateralismului, Canada și-a creat și păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii, contribuind până în prezent la 50 de operațiuni distincte, incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace.
Canada este alcătuită din zece provincii și trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie față de guvernul federal, în timp ce teritoriile sunt controlate mai îndeaproape de acesta.
Guvernele provinciale sunt responsabile pentru multe dintre programele sociale canadiene (precum sistemul medical, învățământul și asistența socială) și colectează venituri fiscale totale mai mari decât cele ale guvernului federal - o caracteristică aproape unică între federațiile lumii. Guvernul federal poate iniția programe naționale, din care provinciile pot opta să fie excluse. În realitate, astfel de autoexcluderi sunt rare. Guvernul federal face plăți de egalizare pentru a asigura standarde de deservire și impozitare relativ uniforme între provinciile bogate și sărace.
Toate provinciile au legislaturi unicamerale, alese democratic și guverne conduse de cîte un premier, selectat în aceeași manieră ca și Prim-ministrul Canadei. Fiecare provincie are câte un Locotenent-Guvernator, numit de Prim-ministrul Canadei, care reprezintă Regina la nivel provincial în același fel în care Guvernatorul General reprezintă coroana la nivel federal.
Pădurile boreale domină întinderea țării, ghețarii sunt proeminenți în regiunea arctică și în Munții Stâncoși, în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru agricultură. Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurențiu (St. Lawrence) (în sudest) o zonă care găzduiește o mare parte din populația Canadei.
Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord. Are o graniță comună la sud cu cele 48 de state adiacente ale SUA și la nordvest cu Alaska, întinzându-se de la Oceanul Atlantic în est la Oceanul Pacific în vest; la nord se găsește Oceanul Arctic. Din 1925, Canada are pretenții asupra teritoriilor arctice dintre 60° și 141° longitudine vestică, deși aceste pretenții nu sunt universal recunoscute. Cea mai nordică așezare umană din Canada (și din lume) este Baza forțelor militare canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834 kilometri (450 mile nautice) de Polul Nord. Ca suprafață totală, Canada este a doua țară a lumii, după Rusia.
Densitatea populației de 3,5 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume. Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est. La nordul aceste regiuni se găsește vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni, cu soluri sărace, dar bogată în minerale, cu lacuri și cursuri de apă abundente. De fapt, teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei.
Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel mai lat estuar din lume. Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea provinciei Québec. New Brunswick și Nova Scotia sunt despărțile de Golful Fundy, unde au loc cele mai ample maree de pe mapamond. La vest de Ontario, preeriile canadiene se întind vaste înspre Munții Stâncoși, care le separă de British Columbia.
Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la tundră și, în final, pământuri lipsite de vegetație în nordul extrem. Nordul continental este încercuit de un vast arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.
Temperaturile medii în Canada depind de locație. Iernile pot fi aspre în multe zone ale țării, mai ales în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C. Excepția este British Columbia, care se bucură de un climat temperat, cu ierni ușoare și ploioase. Media temperaturilor maxime în timpul verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C.
Unitățile de relief ale Canadei sunt constituite din munți și platouri joase dispuse de la vest spre est astfel:
Cordiliera de Vest (acoperă aproape în întregime Columbia Britanică și Yukon și o suprafață mai mică în Alberta). Aceștia sunt cei mai înalți și mai tineri munți din Canada;
Platoul Canadian, care acoperă 49% din suprafața țării. La Québec în sudul platoului se află un mic grup de munți, Laurențienii;
Appalachii, cei mai vechi munți ai țării (cu o suprafață mai mică decâ Platoul Canadian), se găsesc în sud-estul Québec-ului și acoperă Noul Brunswick și Noua Scoție;
Montérégiennes: munți scunzi în sudul Québec-ului, înconjurați de Câmpiile joase ale Golfului St.Laurențiu și ale Marilor Lacuri.
Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni, care compun 90,45% din populație. Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză, deși sunt minorități importante de scoțieni, irlandezi și germani. A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză, compunând 3,69% din populație. Nativ-americanii, populația indigenă a Canadei, reprezintă 3,38% din populație. Alte minorități includ: indieni (2,41%), afro-americani (2,23%), evrei (1,18%), ruși (1,14%) și filipinezi (1,11%). Majoritatea francezilor din Canada trăiesc în provincia Québec. O parte dintre ei doresc să fie independenți și au organizat două referendumuri în acest scop, pierzând la limită în 1995.
77% din populația Canadei este creștină, majoritatea romano-catolici, deși există un număr important de anglicani și baptiști. Musulmanii reprezintă 2% din populație, iar evreii 1,1%. 16% din populație nu este afiliată nici unei religii.
În Canada există un număr de 200.000 de imigranți de origine română. În prezent, Canada își propune să atragă 250.000 de imigranți pe an, din toată lumea.
Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza și franceza, vorbite de 56,3% și respectiv 28,7% din populație. Pe 7 iulie 1969, Legea limbilor naționale a pus franceza pe picior de egalitate cu engleza la nivelul guvernului federal. Astfel a fost inițiat procesul care a permis redefinirea Canadei ca o națiune bilingvă.
Engleza și franceza au statut egal în tribunalele federale, în Parlament și în toate celelalte instituții federale. Publicul are dreptul, acolo unde există cerere suficientă, să fie deserviți de guvernul federal atât în engleză cât și în franceză. Chiar dacă multiculturalismul este politica oficială, pentru a deveni cetățean este imperativ să poți vorbi fie engleza, fie franceză, 98% dintre canadieni putând vorbi una sau ambele dintre limbile oficiale. În pofida faptului că națiunea rămâne bilingvă, majoritatea canadianilor sunt fluenți numai în engleză.
Franceza este vorbită în cea mai mare parte în Québec, precum și în regiuni din New Brunswick, estul și nordul Ontario, Saskatchewan, țărmul sudic al Nova Scotia și sudul Manitoba. Dintre cei care vorbesc franceza, 85% trăiesc în Québec. Franceza este desemnată ca limba oficială în provincia Québec, unde guvernul provincial nu promovează folosirea englezei. New Brunswick este singura provincie oficial bilingvă. Engleza este desemnată ca limbă oficială în toate celelalte provincii.
Câteva limbi aborigene dețin statut oficial în Teritoriile de Nordvest (Northwest Territories). Inuktitut este limba majoritară în Nunavut și are statut oficial în acel teritoriu.
Limbile neoficiale sunt de asemenea importante în Canada, unde 5.470.820 de locuitori au una dintre limbile neoficiale ca limbă maternă (incluzându-i pe cei cu mai mult de o limbă maternă). Printre cele mai importante limbi neoficiale sunt chineza (853.745 vorbitori nativi), italiana (469.485), germana (438.080) și punjabi (271.220). peste 5 milioane de locuitori ai canadei sunt crestini ortodocsi.
Folosirea frunzei de arțar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII-lea, ea fiind prezentă pe steagul actual și precedent, pe moneda de un cent, și pe stemă.
Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei, pe steagul Guvernatorului General, pe stemele majorității provinciilor și teritoriilor, pe ecusoanele Forțelor Armate Canadiene, a multor regimente și forțe polițienești, precum și pe multe clădiri și semne rutiere. De asemenea, imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale, baze militare și școli, pe timbre, pe bancnotele de 20 de dolari și pe reversul tututor monedelor.
Canada este cunoscută pentru păduri vaste și lanțuri de munți întinse, și pentru fauna bogată, cu elani, castori, caribu, urși polari, urși grizli și numeroase rațe și gâște canadiene. Statutul emblematic al castorului în heraldică este legat intrinsec de faptul că istoria economică a Canadei este bazată pe comerțul cu blănuri. Astfel, alte produse derivate din resurse naturale, cum ar fi siropul de arțar, sunt strâns legate de identitatea națională a Canadei.
Alte simboluri naționale sunt Poliția Regală Canadiană Călare și hocheiul, sportul cel mai popular al țării, care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie.
Mai recent, alte simboluri au devenit o sursă de mândrie: campania publicitară „Eu sunt canadian” a concernului Molson a reușit să lege ideea de naționalism de o marcă internă de bere. În mod ironic, după un timp de la lansarea reclamei, firma Molson a fost cumpărată de compania americană Coors.
